Au fermierii europeni vreo șansă să concureze eficient într-o piață agricolă din ce în ce mai integrată ?

Noutăți de la Bruxelles – mai 2021

Vineri, 7 mai, a avut loc  Grupul de Dialog Civil International Agricultural Affairs organizat de DG Agri, dedicat comerțului exterior al UE. Am participat din partea Romaniei, în cadrul delegatiei organizației-umbrelă a fermierilor europeni Copa-Cogeca, în calitatea mea de director pentru afaceri europene al unei asociații locale de producători agricoli.

De pe agenda reuniunii nu au lipsit temele majore precum OMC, relațiile comerciale UE-SUA, relațiile comerciale UE-China, negocierile UE-Australia, UE-Noua Zeelandă, UE- Chile, acordurile de comerț liber UE-Mercosur, UE-Mexic, impactul pandemiei COVID-19 asupra comerțului internațional cu produse agroalimentare.

Comisia a subliniat cateva evoluții pozitive, precum excedentul balanței comerciale cu produse agro-alimentare a UE, în ciuda unei dinamici lente a fluxurilor în anul crizei Covid. Deși valoarea exportului de produse agro-alimentare a scăzut în relația cu principalii parteneri ai Uniunii (UK și SUA), diminuarea a fost compensată de creșterea vânzărilor blocului comunitar către China (care a importat în valoare de 15 miliarde de euro în 2020, față de 12 miliarde în 2019). O altă veste bună este schimbarea de atitudine a administrației de la Washington și întoarcerea la masa negocierilor (prin tranșarea rapidă și constructivă a problemei împărțirii cotelor de import între UE și UK) și la multilateralism (în cadrul OMS și a Tratatului de la Paris privind schimbările climatice). În aceeași dinamică pozitivă a relațiilor comerciale ale blocului comunitar cu SUA se înscrie și suspendarea temporară a sancțiunilor reciproce în disputa Boeing/Airbus.

Răspunzând îngrijorărilor exprimate de producătorii europeni în privința transparenței subvențiilor guvernamentale, reprezentanții Comisiei au arătat că aceasta va constitui una dintre temele majore ale reuniunii ministeriale a OMC din luna noiembrie a acestui an; deopotrivă de îngrijorătoare sunt  practicile unor țări semnatare ale Acordului OMC de a-și restricționa sau interzice exportul de produse agro-alimentare în perioada crizei sanitare, inclusiv pe cele cu scop umanitar, ceea ce a provocat perturbări importante în 2020 și, în consecință, constituie o prioritate pe care oficialii OMC speră să o rezolve.

În privința eliminării practicilor de subvenționare care distorsionează comerțul internațional, UE consideră că este foarte disciplinată și așteaptă fără emoții reuniunea din toamnă, majoritatea formelor de sprijin acordate producătorilor agricoli nedepășind cadrul Green Box; în schimb, parteneri comerciali precum SUA, China și India au introdus noi forme de subvenționare perturbatoare, după clasificările OMC.

Tocmai în acest context, fermierii europeni (prin poziția exprimată de Copa-Cogeca) subliniază că sunt într-un pericol iminent de a nu mai putea face față concurenței de pe piața mondială și că este esențială coerența dintre toate politicile UE: PAC, Green Deal și politica comercială. Nu este clar modul în care Acordul Verde va avea în vedere realitățile comerciale. In prezent se definitiveaza mecanismul de ajustare la frontieră pentru carbon: Comisia trebuie să garanteze că importurile din țări terțe respectă, la nivel de fermă, toate standardele de producție impuse producătorilor locali.

Dar este acest lucru cu adevărat posibil ? Mai ales în condițiile liberalizării comerțului ? Uniunea are în prezent numeroase acorduri de comerț liber, în curs de ratificare fiind cele cu Mexicul și cu MERCOSUR, și altele în curs de negociere, cu Australia, Noua Zeelandă, Indonezia, Tunisia, și altele.

Ne putem aștepta ca fermierii din țările terțe să excludă 10% din suprafața agricolă de la producție, așa cum li se cere fermierilor din UE în cadrul Acordului verde? Câte substanțe active pentru protecția plantelor au la dispoziție concurenții lor de pe alte meridiane ? Managerii de risc europeni interzic aproape săptămânal pesticide în baza principiului precauției, dar uită de celălalt principiu major care ar trebui să le guverneze deciziile, cel al inovării, care ar trebui să aducă pe piață noi produse și tehnologii sigure.

Reprezentantul Copa-Cogeca a arătat că agricultura a devenit din ce în ce mai globalizată de-a lungul anilor, deci există riscul ca competitivitatea acestui sector in UE sa fie erodată de dumpingul climatic din țări care nu vor avea aceeasi abordare in materie de mediu si climă. Aceasta va duce, de fapt, la relocarea emisiilor de carbon : producătorii UE ar fi pur și simplu înlocuiți de producatori de alimente care nu au aceleași constrângeri costisitoare. În schimb, dacă sunt încurajați să adopte politici de sechestrare a carbonului, fermierii din UE ar putea contribui tintele de sustenabilitate ale UE. Aici este rolul decidenților politici în a lua decizii coerente și eficiente legate de piața carbonului, de politica comercială și de mecanismul de ajustare pentru carbon la granița Uniunii.

Oficialii de la Bruxelles au arătat, în replică, preocupările Comisiei de a evalua impactul cumulativ al  celor 12 acorduri de comerț liber al UE (unele déjà operaționale : cu Canada, Japonia, Vietnam), altele în curs de ratificare (Mercosur, Mexic), iar altele încă în negociere (Indonezia, Tunisia, Australia, Noua Zeelandă, Chile, Filipine, Malaezia). Un studiu complex, care consideră UK țară terță, a avut în vedere mai multe scenarii, iar concluziile par încurajatoare, indicând o balanță pozitivă  la nivel agregat, dacă produsele sensibile (zahăr, carne de vită și de pasăre, ovine, brânzeturi, orez, oleaginoase, etc.) vor fi tratate cu grijă de negociatori (mai ales prin recurgerea la cote cu tarif vamal zero mai degrabă decât prin scăderea generală a taxelor vamale).

Nu întâmplător, problema conservării competitivității exporturilor agro-alimentare europene a devenit o temă aproape obsesivă. De aproape trei decenii, Uniunea importă produse din culturi modificate genetic (OMG), dar fermierii europeni nu au voie să le cultive. Iată, însă, o veste bună : publicarea studiului Comisiei Europene privind noile tehnici genomice de ameliorare a plantelor (NGT), ale cărui concluzii deschid poarta către un cadru de reglementare adecvat și în pas cu evoluțiile impresionante în domeniul genomicii din ultimii ani (dacă ar fi să menționăm măcar faptul că anul trecut inventatoarele metodei CRISPR/Cas au fost răsplătite cu un Nobel). Este suficient ? Cu siguranță, nu! este nevoie de mult mai mult, de alte acțiuni decisive din partea Comisiei UE pentru a debloca potențialul acestor metode revoluționare capabile să dea conținut unor termeni de plastic (în accepția lingvistului Uwe Poerksen) precum sustenabilitate și reziliență.

În final, o altă evoluție interesantă circumscrisă aceleiași teme majore este propunerea Comisiei Europene a unui nou instrument menit să evalueze efectele de distorsionare de pe pieța unică prin subvențiile acordate de unele țări terțe.

Așa cum menționam înainte referindu-ne la frustrările producătorilor agricoli europeni în privința subvențiilor neortodoxe acordate de guvernele țărilor terțe, astfel de practici afectează și alte sectoare. Dacă în UE mecanismele de susținere sunt transparente și atent analizate, alte state au mult mai puține scrupule de a se conforma prescripțiilor de la Geneva. Comisarul european pentru concurență, Margrethe Vestager, precum si cel pentru piata interna, Thierry Breton, arata ca investitorii străini și întreprinderile străine trebuie puși pe picior de egalitate cu cele din UE.

De aceea, la începutul lui mai Comisia a prezentat o propunere de regulament cu scopul de a institui disciplina și a elimina o lacună care afectează concurența de pe piața unică.

Nu putem decât să nădăjduim că astfel de inițiative vor restaura direcția corectă și vor opri “strania sinucidere a Europei“, dacă-mi este permis să invoc aici titlul unei cărți care ar trebui măcar să ne pună pe gânduri.