Care sunt cauzele apariției agentului patogen Sclerotinia sclerotiorum și cum putem anticipa incidența acestuia în cultura de rapiță?

O privire de ansamblu a patogenului în cultura de rapiță

Sclerotinia sclerotiorum este un agent patogen care are o afinitate mare pentru cultura de rapiță, putând provoca cele mai semnificative pagube din punct de vedere economic. Apariția bolii este puternic influențată de conditițiile meteorologice din timpul perioadei de înflorire, ceea ce poate face dificilă anticiparea focarelor. Fungicidele și rezistența parțială pe care o au unele soiuri de rapiță sunt soluții care pot ajuta la controlul acestei boli.

Ce cauzează Sclerotinia?

Ciuperca Sclerotinia sclerotiorum, care apare în aproape toate zonele unde se cultivă rapiță, provoacă putregaiul alb la nivelul tulpinii de rapiță.

Putregaiul alb este cea mai păgubitoare boală a acestei culturi. Gravitatea sa diferă de la an la an, de la regiune la regiune și chiar de la parcelă la parcelă. Atacul devine mai grav pe măsură ce producția de rapiță crește, cultura intensivă conducând la un microclimat propice pentru dezvoltarea bolii.

Plantele sunt infectate de agentul patogen atunci când cultura de rapiță este înflorită. Variația gravității bolii pe o anumită plantă sau pe câmpurile netratate cu fungicid depinde de precipitații, umiditatea atmosferică sau umiditatea frunzelor, de textura solului, de densitatea culturii, de arhitectura și talia plantelor și proprietățile semințelor (care determină potențialul de apariție și dezvoltare uniformă rapidă a semințelor într-o gamă variată de condiții de câmp), de localizarea bolii, de tolerența genetică/rezistența anumitor soiuri, de cantitatea de spori infecțioși.

Ciclul bolii provocate de Sclerotinia Sclerotiorum

Sporii ciupercii iernează ca niște corpuri dure, negre în sol, în miriște sau la suprafața solului. Aceste formațiuni pot fi viabile în câmp pentru 5 ani sau mai mult iar cantitatea lor depinde de asolamentul utilizat. Cantitatea de spori din sol va crește atunci când culturile susceptibile  sunt cultivate fără a respecta rotația sau acolo unde apar populații semnificative de buruieni cu frunza lată. Zonele cu precipitații reduse nu sunt la fel de favorabile dezvoltării bolii. În fiecare an, o parte din scleroții din sol vor germina atunci când condițiile sunt propice, însă alții vor rămâne latenți. Germinarea produce fie miceliu (filamente fungice microscopice, care pot infecta plantele, în special țesuturile radiculare în contact direct cu aceste corpuri), fie structuri mici care produc ascospori.

Cu toate acestea, pentru ca aceste corpuri dure să germineze și să producă structurile care produc ascospori, este nevoie de condiții de sol umede prelungite (cel puțin 10 zile peste punctul de ofilire) și temperaturi moderate, de 15 până la 25° C.

Identificarea simptomelor putregaiului alb

Putregaiul alb se dezvoltă târziu, primele simptome vizuale aparând la sfârșitul înfloririi. După două sau trei săptămâni de la infectare, sunt evidente leziuni apoase moi sau zone de decolorare brune la nivelul frunzelor, al tulpinilor principale sau pe flori. Leziunile se extind, devin albe-cenușii și pot avea semne concentrice. Plantele atacate se ofilesc, se coc prematur și se îngălbenesc, într-o cultură care ar fi trebuit să fie încă verde.Tulpina plantelor infectate în cele din urmă se decolorează, luând un aspect albicios, iar țesuturile infectate tind să fie distruse și să fie fisurate cu ușurință. Plantele infectate pot produce mai puține silicve pe plantă, mai puține semințe pe silicvă sau semințe mici, scorojite care ajung să fie eliminate la recoltare prin spatele combinei. Gradul de deteriorare depinde de tulpinile sau florile prinicipale care sunt infectate și de stadiul din timpul infloririi.

În ce stadiu putem anticipa atacul si lua măsuri pentru protejarea culturii impotriva Sclerotinia?

Între stadiul G1/BBCH 60 (50 % din plante au o floare deschisă) și stadiul G4/BBCH 70 (stadiul în care sunt formate primele 10 silicve și au mai puțin de 2 cm) este perioada pentru administrarea optimă a fungicidelor pentru protecția culturii împotriva Sclerotinia sclerotiorum.

Țineți seama de variabilitatea stadiului culturii!

Este recomandat să determinăm stadiul de dezvoltare al culturii pentru fiecare parcelă. Această variabilitate interparcelară nu este legată doar de diferențele varietale ci, în egală măsură, de problemele legate de dăunători (gândaci, larve) și/sau de contextul pedoclimatic (asfixie radiculară, tip de sol, îngheț târziu).

Pentru controlul insectelor dăunătoare se poate folosi un amestec dintre un soi de interes și unul cu înflorire timpurie. Soiul cu înflorire timpurie trebuie poziționat la marginea parcelei, astfel atrăgând dăunătorii specifici și făcând ca aplicarea insecticidului să fie mult mai eficace.

Identificarea stadiilor G1 și G4: sfat practic

  • 50 % din plante au o floare deschisă
  • Parcela încă este verde
  • Între G1/BBCH 60 și G4/BBCH 70 vor trece de la 6 până la 12 zile în funcție de condițiile meteorologice
  • Primele 10 silicve sunt formate pe tulpina principală și au o lungime mai mică de 2 cm
  • Cad primele petale
  • Parcela este galbenă