Economia circulară și răspunderea extinsă a producătorilor din domeniul agro, în contextul generat de angajamentul UE privind neutralitatea climatică

Agricultura a fost întotdeauna un motor de creștere economică, iar preocuparea crescândă a societăţii pentru mediu, din ultimele decenii, a adus modificări în practicile agricole la nivel mondial. Sistemele moderne intensive de producție agricolă, cum ar fi prelucrarea solului în sistem conventional și substanțele chimice utilizate, sunt asociate cu efecte asupra mediului înconjurător. Limitarea acestor efecte presupune și creşterea nivelului de conştientizare a fermierilor cu privire la schimbările climatice, iar aici un rol esențial îl au activităţile de cercetare si inovare şi serviciile de consultanță de mediu, care îi pot ajuta să adopte sisteme de producţie potrivite caracteristicilor locale. De asemenea, instrumentele de management al riscurilor și trecerea la o economie circulară sunt vitale pentru limitarea efectelor negative ale dezastrelor naturale asupra producţiei agricole.

Economia circulară in industria agro

În contextul actual al deficitului de resurse, al schimbărilor climatice globale, al degradării mediului și al creșterii cererii de alimente, economia circulară reprezintă o strategie promițătoare, chiar indispensabila pentru susținerea agriculturii durabile și regenerative.

Principiile economiei circulare implică

  • prevenirea utilizării în exces a resurselor (energie, apă etc.);
  • prevenirea generării de deșeuri;
  • creșterea durabilității produselor;
  • reutilizarea sau reciclarea ambalajelor;
  • utilizarea de energie alternativă (solară, eoliană),

toate acestea pentru ca resursele să fie consumate cât mai responsabil, iar cele intrate în circuitul economic să poată fi reutilizate cât mai mult.

Principiile economiei circulare pot oferi multe oportunități pentru ca industria agroalimentară să devină mai eficientă din punct de vedere al resurselor.

Ce acțiuni trebuie făcute pentru trecerea de la o economie liniară la una circulară:

  • includerea în strategiile de dezvoltare, producție și distribuție, elaborate la nivel de top management, a principiilor economiei circulare;
  • implementarea principiilor economiei circulare, încă din faza de design al produselor, pentru diminuarea folosirii resurselor și reducerea deșeurilor (ex.: renunțarea la ambalarea excesivă, utilizarea de ambalaje reutilizabile sau ușor reciclabile precum sticlă și aluminiu vs. tetrapack);
  • crearea de parteneriate sustenabile în zona de aprovizionare cu materii prime, în zona de logistică, etc. ;
  • analizarea impactului asupra mediului și aplicarea de măsuri de reducere a poluării în toate procesele și fluxurile, de la dezvoltare până la producția efectivă și distribuție.

Răspunderea extinsă a producătorului

Promovarea practicilor agricole sustenabile, ca parte a Politicii Agricole Comune, vine la pachet cu extinderea obligațiilor de mediu, reglementate la noi în țară prin legislația de mediu.

Aceste obligații privesc în principal managementul deșeurilor și responsabilitatea extinsă a producătorului (utilizarea plantelor superioare modificate genetic, protecția apelor și ecosistemelor, reducerea emisiilor, reducerea utilizării substanțelor prioritar periculoase, protecția ariilor naturale).

Ce presupune răspunderea extinsă a producătorului:

  • Încă din faza de producție, trebuie avut în vedere impactul produsului asupra mediului, astfel încât acesta să fie minim.
  • Implementarea de mecanisme care să permită reutilizarea produselor și a ambalajelor (sistemul depozit pentru paleți, folosirea de paleți reutilizabili, articole ușor de reparat, cu costuri reduse).
  • Folosirea de soluții tehnice, economice, logistice pe tot lanțul procesului de producție și distribuție care să afecteze cât mai puțin sănătatea umană și mediul (ex: lanțuri de distribuție cât mai scurte și cât mai puțin consumatoare de resurse naturale).
  • Asigurarea colectării selective și finanțarea reciclării deșeurilor generate.

Obligațiile legislative de mediu pentru industria agricolă pot fi împărțite în patru mari categorii:

  1. Acte de reglementare:
  • Autorizație de mediu
  • Autorizație de gospodărire a apelor
  • Aviz ANANP
  • Aviz DSP
  • Informări către Agenția de Mediu, ISU Județean, Serviciul Arme și Muniții referitor la deținerea, depozitarea și utilzarea de substanțe periculoase
  1. Managementul deșeurilor
  • Plan de prevenire a deșeurilor
  • Identificarea tipurilor de deșeuri
  • Colectarea separată a deșeurilor periculoase și nepericuloase
  • Colectarea separată a deșeurilor
  • Predarea deșeurilor către colectori autorizați
  • Verificarea trasabilității deșeurilor
  • Evidența lunară a deșeurilor
  • Raportarea anuală a deșeurilor
  1. Obligații AFM
  • Pentru ambalaje – este obligatorie reciclarea a minimum 60% din ambalajele puse pe piață anual, prin transfer de responsabilitate către OIREP sau individual
  • Pentru substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu – declarare și plată lunară (se declară o sumă de plată 2% din valoarea de vânzare/achiziție)
  • Pentru uleiuri sintetice și minerale – declarare și plată lunară (se declară o sumă 0.3 lei/kg)
  • Pentru emisii surse fixe – declarare lunară (se declară o sumă de plată în urma unui calcul specific în baza consumului de gaz de la surse fixe peste 1 MW)
  • Pentru EE-uri și B&A – declararea lunară și colectarea obligatorie a 65% din echipamente și 45% baterii și acumulatori prin transfer de responsabilitate către OTR (plată Taxa Verde)
  • Pentru anvelope – obligația de a declara lunar și recicla 80% din deșeurile anului anterior, prin transfer de responsabilitate către OIREP sau individual
  1. Alte obligații
  • Monitorizări conform actelor de reglementare (apa, sol, emisii).
  • Gestiunea substanțelor chimice (produse de protecție a plantelor, îngrășăminte, pesticide).
  • Raportare uleiuri minerale către APM.
  • Plan de prevenire a poluărilor accidentale.
  • Raportarea anvelopelor către Ministerul Mediului.

Tranziția spre ferme viabile economic trebuie să coexiste cu respecatarea legislatiei de mediu si cu practici prietenoase cu mediul.  In acest context, fermierii trebuie sa cunoasca obligatiile legale, sa analizeze riscurile asociate si sa investeasca timp si know-how pentru trecerea le economia circulara.