Impactul socio-economic al aplicării strategiei FARM TO FORK în agricultură și transpunerea sa în România

La 11 decembrie 2019, președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen a prezentat pentru prima dată Green Deal în plenul Parlamentului European, în care erau menționate și strategiile Farm to Fork și Biodiversitatea. Acestea au comunicate oficial publicului în data 20 mai 2020, inclusive cun menționarea țintelor cantitative pe care pe prevăd: reducerea cu 35% a gazelor cu efect de seră între 2015 și 2030; reducerea cu 50% a utilizării și a riscului substanțelor pesticide periculoase până în 2030; reducerea cu 50% a pierderilor de nutrienți fără a deteriora fertilitatea solului (reducerea cu 20% a utilizării îngrășămintelor); reducerea vânzărilor de antibiotic cu 50% până în 2030. Agricultura organică ar trebui să ajungă la 25% din suprafața agricolă a UE până în 2030, iar alte 10% din suprafața agricolă a UE ar trebui dedicată elementelor neproductive până în 2030. Alte elemente sunt ajustarea modelelor de consum, reducerea deșeurilor alimentare, etc.

La Consiliul UE din 19 octombrie 2020 sunt stabilite prioritățile privind F2F, inclusiv dezvoltarea unui lanț alimentar sustenabil. Consiliul cere o evaluare ex-ante a impactului F2F solid fundamentată științific.

Un an mai târziu, la 10 septembrie 2021, Comisiile PE AGRI/ENVI reunite adoptă un raport voluntar adaugând 48 de amendamente de compromis  la comunicarea CE, votat în plen în aceeași lună. Raportul excede țintele stabilite inițial de Comisie.

Iată că, în 2022, CE propune un set de regulamente pornind de la această bază. Primul și cel mai îngrijorător pentru fermieri este SUR, regulamentul de utilizare sustenabilă a pesticidelor, care va prevedea reduceri obligatorii ale consumurilor în fiecare stat membru, convergente cu țintele F2F.

Întrucât UE este un producător agricol major și un  participant la comerțul agricol internațional, schimbarea de politică va afecta piețele internaționale pentru mărfuri agricole și, în consecință, sistemul alimentar și agricol global.

Pentru că au fost publicate numeroase evaluări parțiale ale impactului strategiei F2F, dacă ar fi să amintim doar Raportul USDA (model de echilibru parțial din noiembrie 2020,), studiul HFFA (comandat de EURO SEED) (model de echilibru parțial din mai 2021), evaluarea empirică a COCEREAL din iun. 2021, Raportul tehnic al JRC (modelul CAPRI de echilibru parțial regionalizat din iulie 2021) sau studiul Universității Wageningen din octombrie 2021), cu concluzii care mai de care mai îngrijorătoare, APPR a avut inițiativa unei astfel de abordări și pentru cazul specific al României. De aici colaborarea cu colectivul de cercetători de la Facultatea de Management a USAMV București, care și-a propus previzionarea efectele acestei strategii asupra producțiilor agricole la principalele culturi: porumb, grâu, floarea-soarelui, orz, rapiță, soia, cartof.

Au fost publicate două rapoarte: unul privind situația utilizării de produse de protecția plantelor și de fertilizanți în agricultura românească, și cel de-al doilea dedicat evaluării consecințelor lipsei instrumentelor inovative în cultura mare (simulare realizată pe baza informațiilor tehnologice transmise de producătorii agricoli pentru culturile analizate). Concluziile acestora sunt sintetizate astfel:

-România are un consum redus de inputuri ”chimice” față de media europeană;

-distribuția acestor consumuri între fermele perfomante și agricultura de subzistență este foarte diferită,  iar media ascunde disparitați mari; de aceea, o eventuală scădere a tratamentelor fitosanitare va afecta producția agricolă a României, care vine preponderent din fermele comerciale performante;

-există o corelație între consumul de inputuri și producția medie;

-producția medie depinde de nivelul tehnologic și de climă;

-vor exista modificări ale cererii dictate de orientarea fermierilor către practici/ produse admise/ tolerate (biocontrol);

-producția mai mică în fermele performante va reduce oferta de produse alimentare, generând prețuri mai mari.