Sursa foto: Pixabay

Rolul expertului de mediu în promovarea practicilor agricole durabile

Interacțiunea complexă dintre agricultură și mediul înconjurător, inclusiv amprenta pe care prima o generează  în procesul de producere a hranei, a fost recunoscută în politica europeană încă de la începutul anilor ’90.

Necunoașterea și neconformarea cu cerințelele legislative în plină schimbare și cu modificările profunde pe care le traversăm constituie un risc pentru antreprenori în general și pentru fermieri în mod special.

Discuțiile recente privind țintele de neutralitate climatică până în 2050 care au dus la Acordul pe noua lege climatică de anul acesta și ținta intermediară de reducere cu 57% a emisiilor de gaze cu efect de seră  până în anul 2030 (față de referința 1990), alocarea unui procent de 40% din bugetul pentru politica agricolă comună pentru acțiuni legate de mediu și climă ne arată importanța pe care Europa o acordă practicilor agriculturii durabile și seriozitatea cu care UE tratează agricultura prin perspectiva impactului acesteia asupra mediului

Agricultura este un domeniu cu impact dovedit, în creștere, asupra mediului, din cauza folosinței intensive a marilor suprafețe de teren, a utilizării unor cantități însemnate de apă, a utilizării unor substanțe chimice potențial periculoase; este cunoscut de altfel ca acest domeniu este o sursă importantă de emisii de gaze cu efect de seră.

Se aplică și aici cerințele de reglementare a activităților cu impact potențial de mediu, prin asumarea obligațiilor de mediu; aceste obiective, la scară macro-economică, suferă ajustări în funcție de evoluția agriculturii, de schimbările legislative europene transpuse în legislația națională, de evoluția tehnologiei și cerințelor pieței.

În acest sens, legislația europena stabilește limite, obiective și măsuri de gestionare a impactului, transpuse și în legislatia română, și reglementate prin acte emise de autoritățile de mediu (Agenția Națională și Agențiile Județene pentru Protecția Mediului, Garda de Mediu) și de gestiunea surselor de apă (administrația Națională Apele Române, Administrațiile Bazinale, Societățile de Gospodărire Ape)

Aceste acte de reglementare au în vedere managementul deșeurilor generate din activitate,  gestionarea substanțelor chimice periculoase ori a celor modificate genetic, protejarea ariilor de inters comunitar, județean și național, prevenirea deșertizării, managementul apelor în activitățile de irigare.

Îndeplinirea corectă a acestor obligații stă la baza sustenabilității, capacității de a exista și de a dezvolta fără a epuiza resursele naturale pentru viitor, ori așa cum a definit ONU, “la baza dezvoltării care răspunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”. Ce ar trebui sa facă fermierul, pentru a deveni sustenabil? El ar trebui sa fie informat cu privire la cerințele legale și a modului de îndeplinire și depășire a acestor cerințe, să găsească cele mai bune soluții de conformare și chiar să se reinventeze, pentru o folosire eficientă și eficace a resurselor sale și a celor înconjurătoare.

Un lucru important de remarcat este ca toți cunoaștem necesitatea și existența acestor acte de reglementare, dar puțini cunosc aria de utilizare, însemnatatea, efectele sau consecințele deținerii sau nedeținerii unor astfel de acte.

Se poate spune că actele de reglementare acoperă patru zone, și anume:

1. Fermierul care dorește să lanseze, să extindă sau să modifice o activitate lucrativă economică are nevoie de un aviz sau un acord de mediu. În anumite situații, pentru a identifica și cuantifica impactul de mediu al acestei dezvoltări, autoritățile de reglementare pot solicita informații suplimentare, adică realizarea studiilor de specialitate cum ar fi: bilanțul de mediu, studiu de impact ori de fezabilitate (elaborate de specialiști certificați) care determină riscul, impactul asociat și metodele de abordare, reducere și eliminare a acestuia.
2. Odată lansat proiectul de dezvoltare, fermierul trebuie să aplice măsurile identificate anterior astfel încât impactul să fie într-adevăr gestionat, iar acest lucru se regăsește transpus într-o autorizație de mediu. În anumite cazuri în care există emisii de poluanți în atmosferă sau în ape, avem în vedere conformarea cu limite sau metode de gestionare identificate deja în documente de referință la scară europeană privind aplicarea celor mai bune tehnologii, adică BAT Best available tehnologies. Selectarea și aplicarea acestora presupune cunoașterea afacerii din interior și colaborarea cu deținătorul proiectului, pentru alegerea celei mai bune metode de aplicare în funcție de potențial, de dezvoltarea afacerii și de resursele disponibile.
3. Dacă proiectul presupune utilizarea apei în procesele de producție ca apă tehnologică, ori generează cantități mari de apă uzată menajeră, ce trebuie eliminate într-un sistem de canalizare sau deversare în surse naturale, atunci va fi necesar un Acord preluare ape uzate, cu impunerea unor parametri de calitate și cantitate.
4. În cazul alimentării cu apă din alte surse decât de la o rețea publica (surse de suprafață sau de subteran) ori a implementării unor proiecte lângă sau în zone ce ar afecta corpurile de apă, vom avea nevoie de Autorizație de gospodărire apă, care reglementează prin breviarul de calcul consumul, mod de utilizare și sursele posibile de contaminare, acțiuni de decontaminare, epurare, deversare, constituite într-o documentație tehnică de specialitate astfel încât corpul de apă din care ne-am alimentat și cel pe care posibil îl afectăm prin activitate să se refacă. În cazul agriculturii, activitățile de irigare sunt cele mai mari consumatoare de apă, existând premizele inițierii unor procese de deșertizare, de secare, denaturare a terenului, caz în care recoltele viitoare vor fi afectate iar afacerea pe termen lung va suferi.

Există o moștenire istorică din cauza modului în care s-a desfășurat producția agricolă în trecut, zone cu capacități reduse de apă sau apa contaminată din activitați anterioare ori cu schimbări antropice majore. În aceste cazuri pot fi necesare studii de identificare a celei mai bune soluții de utilizare pe termen lung și refacere a corpurilor de apă, de identificare a soluțiilor tehnice de epurare. Pe baza analizelor, a planului de afaceri, a evoluției înregistrate și estimate, relația consultant-fermier va determina alegerea celei mai bune soluții și metodelor de implementare pentru reducerea impactului asupra corpurilor de apă și a mediului.

Am observat recent interesul demonstrat de fermieri pentru utilizarea unor resurse financiare suplimentare, altele decât cele proprii. În aceste cazuri, apare relația fermier-investitor, iar investitorul are nevoie de informații corecte pentru analiza fezabilității investiției sale. Cel mai nou indicator de analiză al finanțatorilor pe zona agricolă este cel de sustenabilitate, definit ca sustenabilitate societală sau de mediu; pentru interpretare se solicită un  plan de business cu capitol clar structurat cu identificarea impactului preconizat, a măsurilor selectate și pregătite pentru implementare, a tehnologiilor alese,  a matricei de evaluare și estimări ale consumurilor, precum și planul de refaceri ale zonelor afectate, în timpul derulării proiectului și după finalizarea acestuia.

Aici intervine consultantul de mediu, care elaborează aceste capitole în strânsă colaborare cu fermierul și care prezintă și susține argumentat studiul în fața investitorului, împreună cu fermierul, pentru ca acesta din urmă să obțină sursa de finanțare necesară.

Fermierul are nevoie de sprijin de la specialiștii din domeniile asociate cum sunt furnizorii de  îngrășăminte, semințe,  echipamente.  Acest sprijin trebuie însă centralizat și integrat la nivel de proiect, pentru că în viitor aspectele de mediu vor fi criteriul major de selecție spentru finanțare și, respectiv, supraviețuire.

Aspectul de care trebuie să țină cont fermierul este că lipsa actelor de reglementare, sau aplicarea lor incorectă pot conduce la blocarea afacerii, suspendarea codului de activitate și aplicarea amenzilor; dacă acest lucru se întamplă între diferite campanii de însămânțare sau recoltare ori chiar în timpul unei astfel de campanii, afacerea este iremediabil afectată.

Abordăm, deci, problematica de mediu încă de la început și o gestionăm corect, la momentul necesar, astfel încât costurile asociate scad iar riscul tinde spre zero; în mod contrar, lipsa de gestionare ori gestionarea necorespunzătoare a impactului de mediu ar permite ca riscul asociat să devină din ce în ce mai mare, să se perpetueze și să crească de la an la an – și să blocheze într-un final activitatea.

Stratos invită fermierii la discuții directe pentru a-i ajuta să înțeleagă ce îi așteaptă în viitor, ce se poate face, ce obligații au și cum îi poate ajuta pentru a depăși aceste obstacole.